Când se va sfârși asfaltul drumului trupul meu și trupul tău se vor face asfalt ca să nu ramână necălătorită această țară de vis.
Când vor cădea frunzele pomului, când se va vesteji iarba câmpului, pletele mele și pletele tale se vor așterne pe câmpuri ca să nu ramână înfrigurată această țară de vis.
Când vor seca izvoarele și când ploile vor pleca în sus eu și cu tine ne vom ține de mână și vom plânge, vom plânge ca să nu ramână văduvită de tristețe această țară de vis.
Când vor muri câinii, când vor pieri caii, când iepurii vor fi mâncați de gura morții, când ciorile negre și pescărușii albi vor fi mistuiți în gușa aerului, eu și cu tine vom fi câine și cal iepure și cioară, dar mai ales vom fi pescarușul cel alb ca să nu ramână fără diadema de carne vie această țară de vis.
